Operaţia a reuşit, pacientul a murit! Un medic ieşean a operat fatal un pacient plin de metastaze

Un medic ieşean îşi exersează valenţele extracurriculare prin operaţii în portofelele bolnavilor. Altfel nu se explică de ce, de curând, doctorul Constantin Liviu Panainte, de la Spitalul CFR Iaşi, a ţinut să opereze un pacient aflat în faza terminală a unei alte boli pe care ar fi trebuit să o descopere la consultaţie. Sau poate doar s-a făcut că nu a descoperit-o.

Intervenţia a fost efectuată, evident, pentru afecţiunea secundară, grăbindu-i bărbatului sfârşitul: tratamentul cu vitamine, antibiotice şi alte medicamente administrate postoperator, în loc să îi prelungească viaţa, i-au atras fulgerător moartea. Iar pentru a ajunge la domnul doctor la operaţie trebuie să treci pe la cabinetul său particular pentru consultaţie.
Mai mult, pacientul, care suferea de adenom de prostată, pentru care a şi fost operat, a fost externat cu infecţie urinară gravă, cu toate că el ar fi trebuit să plece din spital cu sănătatea îmbunătăţită.

Întâmplător, reporterul l-a cunoscut îndeaproape pe pacient. Pentru a nu ajunge şi alţii în situaţia răposatului, reporterul s-a hotărât să facă public acest caz.

În opinia medicilor cu care Jurnalul Naţional a stat de vorbă, în această situaţie există două posibilităţi. Prima ar fi aceea că doctorul n-a depistat afecţiunea gravă de care suferea bolnavul atunci când l-a consultat, ceea ce e o problemă.

A doua ipoteză, mai mult decât ve­ridică, ar fi aceea că medicul i-a descoperit grava afecţiune (e vorba despre cancer gastric, metastaze hepatice), dar cu toate acestea a in­sistat să-i facă operaţia. Pacientul a fost supus intervenţiei chirurgicale în luna iunie. La doar o lună, el a murit, fiindcă metastazele îi afectaseră mai multe organe.

Citiţi diagnosticul pacientului, specialiştii spun că nu trebuia operat

Conform specialiştilor, urologul trebuia să descopere grava afecţiune, întrucât, dată fiind vârsta destul de avansată a pacientului (74 de ani), fiecare organ trebuia în mod obligatoriu să fie în stare bună pentru ca bolnavul să poată rezista în timpul intervenţiei. Ceea ce doctorul a şi trecut în fişele medicale.

Specialiştii în medicină cu care reporterul a stat de vorbă au fost de acord că un pacient nu poate avea o simplă tumoare şi la numai o lună să moară din cauza metastazelor. Ci un cancer în stadiu avansat. Tratatele medicale arată că acestea apar după ce tumoarea malignă care o cauzează a ajuns la dimensiunea finală. Deci, boala stagnează o perioadă în orga­nism şi nu înfloreşte aşa, peste noapte. Grava afecţiune de care suferea pacientul putea fi depistată şi printr-o simplă investigaţie, de tipul eco­grafiei, care bărbatului i s-a făcut în zadar.

Înainte de operaţie, rudele au văzut că pe foaia de observaţia a pacientului era notat: "rinichi şi ficat – aparent normal". "Limfomul intestinal poate avea o evoluţie fatală cam într-un an-doi. În acest caz, urologul putea face constatarea şi renunţa la operaţie, depinde în ce fază era boala. Dacă era cu metastaze multiple nu se putea realiza o intervenţie de anvergură, ci doar una de întreţinere. La ecografie sau tomografie compu­terizată ar fi trebuit descoperit cancerul.
Dacă a murit atât de repede este clar că era într-o fază destul de avansată, poate depăşită. Actul chirurgical în astfel de cazuri re­prezintă un traumatism în plus, care poate scurta existenţa. Operaţia în sine este un gest agresiv, care soli­cită organismul, iar dacă el este epuizat de o altă boală, reactivitatea este scăzută şi se epuizează mai repede rezervele funcţionale puţine pe care le mai are. Intervenţia face sfârşitul mai rapid. Pentru un bolnav în stare terminală, fiecare zi înseamnă viaţă", a spus prof. dr Marin Burlea, specia­list gastroenterolog.

Am încercat să obţinem şi părerea doctorului Panainte, însă acesta nu a răspuns la telefon, pentru că se afla în vacanţă în Antalya, ne-au spus colegii săi. Am stat de vorbă însă cu unul dintre medicii de la clinica unde acesta îşi desfăşoară activitatea la Spitalul CFR, dr Mihai Glod, şef de catedră, despre problemele ce apar în astfel de cazuri.

"Metastazele hepatice se dezvoltă de regulă în luni. În momentul în care faci o intervenţie trebuie să ai o bază clinică, să verifici dacă pacientul nu acuză dureri epigas­trice, inapetenţă, intoleranţă alimentară, dacă toate acestea bolnavul le-a spus şi ele au fost ignorate, atunci este grav… Însă, cancerul gastric poate ucide în câteva luni. Nimeni nu-l opera pe metastaze hepatice. Ca să operezi un astfel de bolnav este egal cu a face un act eroic (admite că s-ar fi putut face operaţia de adenom peste cancer! – n.r.). Nu are nici o legătură cu ştiinţa me­dicală. De regulă, prezenţa mestastazelor contraindică orice gest chirurgical. Cu o lună şi jumătate înainte, în mod indiscutabil era tot într-o fază terminală, aproape de final. Însă uneori te uiţi la ficat, dar nu poţi să evidenţiezi celulele metasta­zice. Însă cu o lună jumătate înainte, metastazele sunt deja evoluate. Orice săptămână contează, însă doar în cazul unui cancer descoperit într-o fază incipientă", a spus dr Glod.

Sursa: http://www.jurnalul.ro/special/anchete/operatia-a-reusit-pacientul-a-murit-un-medic-iesean-a-operat-fatal-un-pacient-plin-de-metastaze-589474.html