Cele 14 drepturi definite de Carta pacientului sunt :
1. DREPTUL LA MĂSURI PREVENTIVE :
Fiecare individ are dreptul la servicii adecvate pentru a preîntâmpina apariţia
îmbolnăvirilor. Serviciile de sănătate au obligaţia de a urmări acest obiectiv prin
ridicarea gradului de informare a publicului şi efectuarea procedurilor de prevenţie la intervale regulate şi în mod gratuit, pentru diferite grupuri de populaţie cu risc crescut şi prin asigurarea accesului tuturor la rezultatele cercetării ştiinţifice şi inovaţiilor tehnologice.
2. ACCESIBILITATE :
Fiecare individ are dreptul la servicii de sănătate. Serviciile de sănătate trebuie să asigure acces egal tuturor, fără discriminări legate de resurse financiare, domiciliu, tip de boală sau timp.
3. INFORMARE CORECTĂ :
Fiecare individ are dreptul să primească toate informaţiile referitoare la starea de sănătate, la serviciile de sănătate şi cum să le folosească precum şi tot ce-i poate oferi cercetarea ştiinţifică şi inovaţia tehnologică. Profesioniştii şi toţi
furnizorii de îngrijiri de sănătate trebuie să ofere o informare personalizată pacientului, adaptat în special particularităţilor religioase, etnice şi lingvistice. Aceste informaţii trebuie să fie făcute uşor accesibile înlăturând obstacolele birocratice, educând furnizorii de sănătate, pregătind şi distribuind materiale informative. Pacientul are dreptul să-şi vadă dosarul medical, să fotocopieze, să pună întrebări şi de a se corecta eventualele greşeli. Un bolnav internat are dreptul la o informare continuă şi detaliată, care poate fi garantată eventual de un « tutore ». Fiecare individ are dreptul la acces direct la informare asupra cercetărilor ştiintifice, farmaceutice şi inovaţii tehnologice, fie din resurse publice, fie private, daca aceasta îndeplineşte criteriile de corectitudine şi transparenţă.
4. CONSIMŢĂMÂNT INFORMAT :
Fiecare individ are dreptul la toate informaţiile care îi pot permite să participe activ în luarea deciziilor referitoare la sănătatea proprie ;această informare este o condiţie prealabilă oricărei proceduri sau tratament, inclusiv participarea la o cercetare ştiinţifică. Furnizorii de sănătate trebuie să ofere pacientului toate informaţiile referitoare la tratamentul sau operaţia care urmează să fie făcute, inclusiv asupra riscurilor asociate, efectelor secundare şi alternativele existente. Această informare trebuie făcută cu suficient timp înainte (cel putin 24 h) şi într-un limbaj accesibil, pentru a permite participarea activă a pacientului la luarea deciziei. Bolnavul are dreptul să refuze un tratament sau o intervenţie medicală sau să-şi schimbe opţiunea în cursul tratamentului.
5. ALEGEREA LIBERĂ :
Fiecare pacient este liber să opteze între diferite alternative
terapeutice sau între profesionişti/medici, pe baza unei informări corecte. Serviciile de sănătate au obligaţia de a garanta acest drept, oferind pacientului informaţii asupra diferitelor centre sau medici capabili să asigure un anumit tip de tratament şi rezultatele obţinute precum şi înlăturarea obstacolelor care ar putea limita exercitarea acestui drept.
6. RESPECTUL INTIMITĂŢII ŞI CONFIDENŢIALITATEA :
Fiecare individ are dreptul ca orice informaţie personală referitoare la starea lui de sănătatea şi eventuale proceduri diagnostice şi terapeutice, să rămână confidenţiale, precum şi intimitatea lui să fie protejată în
timpul efectuării acestora.
7. RESPECT PENTRU TIMPUL PACIENTULUI :
Fiecare individ are dreptul să primească tratamentul de care are nevoie, într-o anumită perioadă de timp, în funcţie de gradul de urgenţă al bolii.
Serviciile de sănătate trebuie să garanteze pentru fiecare accesul la serviciile de care are nevoie şi când aceasta nu se poate face, includerea imediată a bolnavului pe liste de aşteptare, care, la cererea acestuia, pot fi consultate cu condiţia respectării dreptului la confidenţialitate.
8. RESPECTAREA STANDARDELOR DE CALITATE :
Fiecare pacient are dreptul să acceadă la servicii de calitate ridicată pe baza specializării şi respectării unor standarde precise. Aceste standarde trebuie precizate de organizaţii profesionale revăzute şi reevaluate periodic.
9. SIGURANŢĂ :
Fiecare pacient are dreptul să fie protejat împotriva unor eventuale
accidente sau leziuni produse de proasta funcţionare a serviciilor de sănătate,
malpractică medicală şi greşeli, şi trebuie să i se asigure dreptul la acces la servicii şi tratamente care îndeplinesc standardele de siguranţă. Garantarea acestor drepturi impune spitalelor şi tuturor serviciilor de sănătate să asigure condiţii optime de funcţionare a aparaturii, iar operatorii respectivi să fie pregătiţi în mod
corespunzător. Diferiţii profesionişti medicali au responsabilitatea reală a
siguranţei tuturor fazelor şi elementelor tratamentelor aplicate şi totodată obligaţia de a avea o educaţie/formare medicală continuă, care să le permită evitarea
erorilor. Personalul medical care a informat superiorii asupra unor riscuri posibile, sunt protejaţi faţă de posibilele consecinţe adverse.
10. INOVAŢIE :
Pacientul are dreptul la proceduri noi de diagnostic şi tratament, în
concordanţă cu standardele internaţionale şi fără constrângeri de natură economică sau financiară. Serviciile de sănătate au datoria de a promova şi susţine cercetarea
biomedicală şi rezultatele cercetării să fie făcute cunoscute publicului larg.
11. EVITAREA SUFERINŢEI ŞI DURERII CARE NU SUNT JUSTIFICATE :
Serviciile de sănătate trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a evita producerea unor suferinţe sau dureri nejustificate cum sunt oferta pentru tratamente paliative şi simplificarea accesului la aceste servicii.
12. TRATAMENT PERSONALIZAT :
Pacientul are dreptul la programe de diagnostic şi tratament adaptate cerinţelor
individuale, în care criteriile economice nu trebuie să prevaleze asupra dreptului de
îngrijire.
13. DREPTUL DE-A MANIFESTA NEMULŢUMIREA :
Pacientul are dreptul să se plângă oricând a suferit un prejudiciu sau o leziune în mod nejustificat, precum şi dreptul de a cere explicaţii. Serviciile desănătate trebuie să prevaleze exercitarea acestui drept prin oferirea de informaţiiasupra drepturilor pacientului care să-i permită să recunoască violarea lor şi săformuleze eventuala plângere/reclamaţie.
Această reclamaţie trebuie să fie urmată,într-o rezonabilă perioadă de timp, de un
răspuns detaliat din partea autorităţilor sanitare responsabile.
14. DREPTUL DE A FI COMPENSAT :
Pacientul are dreptul de a primi o compensaţie suficientă, într-o perioadă
rezonabilă de timp, întotdeauna când a avut de suferit fizic, moral sau psihologic din partea unui serviciu de sănătate, indiferent de cauză (de exemplu o aşteptare excesivă sau în caz de malpractică) chiar şi atunci când responsabilitatea nu poate fi stabilită cu certitudine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu