„Nu poţi să laşi femeia să nască în condiţii de peşteră. Au fost situaţii când am venit cu lemnele în plasă, de acasă”
„Uitaţi lista de la farmacie, cu ce am cerut şi ce am primit: sunt pagini întregi pe care sunt mai multe linii, adică nu aveau, decât cifre”
În timp ce gravida stă să nască, una dintre asistente mai fuge să bage un lemn pe foc. Scena nu se petrece în vreun film despre viaţa la 1900, ci „din când în când” la secţia obstetrică ginecologie a Spitalului Municipal din Lugoj. Teracota este singura salvare când se taie căldura la calorifer „Se mai întâmplă să rămânem fără lemne la sala de naşteri. Atunci mai împrumutăm de la nou-născuţi. Au fost situaţii când am venit cu lemnele în plasă, de acasă. Spitalul nu mai avea rezerve. Nu poţi să laşi femeia să nască în condiţii de peşteră. În ultimul an lucrurile s-au mai îndreptat de când au reparat o centrală. În martie, tot am mai făcut de câteva ori focul”, povesteşte asistenta Otilia Simion.
Doctorul primar Gheorghe Albulescu, şeful de secţie, continuă povestea incredibilă a maternităţii adăpostite în clădirea ridicată la 1912: „Nu mai ţin minte de când nu am mai primit o trusă completă pentru naşteri. Instrumentarul astă este din perioada studenţiei, când făceam aici practică. Adică, din timpul comuniştilor, de prin anii 80”. Rând pe rând, din cutia îndoită de metal, scoate o chiuretă „care e veche de când spitalul şi pe care noi am recondiţionat-o”, o pensă cu vârful mâncat ca de molii şi două valve cu metalul ciupit. Peisajul este completat de o masă de naşteri cu telecomandă primită „de la stat”.
Ajutoarele din Danemarca, salvarea de moment
Noroc cu ajutoarele care mai vin din când în când. O româncă plecată în Danemarca s-a întors la maternitatea din Lugoj după ce a născut. Nu a venit cu mâna goală. A adus lenjerii de pat şi perfuzoare. Care sunt, acum, cam pe terminate. „Nu putem risca să rămânem fără perfuzoare şi branule la vreo urgenţă. Că nu se ştie când se întâmplă să ai o situaţie critică. Aşa că iar am început să trimitem gravidele sau aparţinătorii să-şi cumpere de la farmacie, ca apoi să completăm stocul. Să nu mai vorbim de seringi sau alte materiale de genul ăsta. Este obişnuinţă deja să facem lucrul ăsta. Uitaţi lista de la farmacie, cu ce am cerut ca necesar şi ce am primit. Sunt pagini întregi pe care sunt mai multe linii, adică nu aveau, decât cifre. Nici n-are rost să mă duc până nu întreb dacă au ceva să ne dea”, povesteşte revoltată una dintre asistente.
Meniul oficial pentru gravide este „la mic dejun pâine, margarină, marmeladă sau uneori un triunghi de brânză topită, la prânz zeamă de cartofi fără nimic şi pilaf de orez, iar la cină macaroane cu griş. Fără zahăr”. Medicamente pentru menţinerea sarcinii, de exemplu, se văd în spital doar când pacientele şi le cumpără singure. Unei paciente, aflată la a cincea naştere, nu i s-a mai relaxat uterul. „Curgea sângele în valuri. Noroc că aveam de la o firmă lăsate în custodie - adică le plătim, dacă le consumăm - şase flacoane de Novo seven pentru coagularea rapidă a sângelui. Am reuşit să o operăm, să-i scoatem uterul şi să-i salvăm viaţa. Dacă o trimiteam la Timişoara, murea pe drum”, povesteşte medicul.
La secţia de nou-născuţi a sosit aparatura performantă, care stă nefolosită pentru simplul fapt că nu este decât un medic neonatolog care nu poate face gardă non-stop pentru a supraveghea micuţii conectaţi la echipamente.
Anesteziştii şi ruleta rusească
Reîntors în ţară, după fuga în Germania - „pentru că nu suportam stresul să vină securistul sau miliţianul să te aresteze că ziceau două că ai ajutat-o pe una să facă avort” - şeful maternităţii ştie foarte bine că „neamţul sau oricine te ajută o dată când te vede că ţi-e greu. O face şi a doua oară, dar a treia oară te lasă să te descurci şi singur”. Încearcă să găsească o soluţie la cererea conducerii spitalului de a reduce costurile. „Cum să fac obstetrica să fie o chestie rentabilă? Pot eu să aduc gravidele de peste tot să nască aici? Am făcut o simulare pe calculator. Dacă tăiem salariile tuturor medicilor din secţie timp de şase luni, tot nu facem mare economie”, spune şeful de secţie. Şi, pe lângă bani, mai are o mare problemă. În tot spitalul din Lugoj sunt doar doi anestezişti. Dacă gravida naşte în timpul programului, e bine. Ruleta rusească începe după aceea. „Sunt cazuri în aparenţă fără probleme. Dacă ar fi măcar trei anestezişti, ar putea face gardă. Aşa, noaptea, sunăm după ei să vină repede de acasă.
Sunt situaţii extrem de grave în care trebuie să intervii în câteva minute altfel moare pacientul. Am avut un caz de embolie amiotică. Aproape ieşise capul copilului când am văzut că femeia începe să se învineţească brusc pe la urechi, pe la gură. Imediat, am dus-o la cezariană. Am salvat copilul şi pe ea. Am trimis-o întubată la Timişoara şi acum e bine. Dacă nu interveneam atunci, murea în câteva minute. Embolia amiotică are o rată de mortalitate, conform americanilor, de 62-85%. Nu este nici un semn înainte. E ca un fulger pe cer senin. În toată activitatea mea de ginecolog am avut trei cazuri de embolie amiotică”, povesteşte doctorul Gheorghe Albulescu.
Viitorul sună sumbru pentru secţie, în condiţiile în care se anunţă noi posibile reduceri de personal. La ora actuală, în spitalul de la Lugoj anual sunt aproximativ 600 de naşteri („la paritate cu cererile de avort care sunt de peste 500 în aceeaşi perioadă”), procentul de cezariene fiind de 16% .Visul de a avea saloane în care mamele să stea împreună cu nou-născuţii pare o utopie: „Ar trebui să găuresc tot spitalul ca să trag cabluri şi tot ce trebuie. Nu sunt bani. Din ce am primit, am reuşit să facem doar o vopsire superficială. Am igienizat secţia să nu moară copiii cu zile”.
Info plus:
Maternitatea Spitalului Municipal Lugoj
5 medici primari
1 medic specialist
16 asistente
45 de paturi
600 de naşteri pe an
Sursa: http://www.gandul.info/viata/maternitatea-lugoj-nasteri-la-gura-sobei.html?3931;4560311
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu