Tragedii in lant pentru doua familii din Borsa ai caror bebelusi au murit inainte de vreme, spun parintii, din cauza faptului ca medical ginecolog care le-a supravegheat pe mamici nu si-a facut datoria.
Copilul familiei Roman s-a nascut inainte de Craciun, insa dupa doar doua zile micutul a murit, in ciuda faptului ca mamei i s-a spus ca va avea un copil sanatos. Livia Roman era la a doua nastere si nu a avut emotii mai ales ca ginecologul Atena Nan i-a dat asigurari ca lucruile vor decurge bine.
“Am fost la ea de la 6 luni. A spus ca totul e bine pana la cezariana. Dupa aceea copilul a mai trait doua zile si a murit. A fost un copil sanatos de trei kilograme. Mi s-a spus ca am avut placenta previa, dar acest lucru l-am aflat abia dupa nastere”, a marturisit borseanca.
Intr-un procent mai mic de 1% din nasteri, placenta se formeaza la baza uterului si acopera partial sau total cervixul. Atunci cand aceasta blocheaza cervixul ginecologii au de-a face cu placenta previa - o situatie in care placenta este atasata aproape de sau acopera cervixul (deschiderea uterului).
Parintii o acuza pe doctorita Nan de faptul ca nu le-a spus din timp de aceasta problema si ca au aflat de complicatii abia dupa nasterea bebelusului.
Din nefericire, acesta nu este singurul caz in care parintii o acuza pe Atena Nan. O alta tragedie a lovit si familia Timis, in primele zile din 2011. Mamica s-a internat in spital luni, 3 ianuarie, insa a nascut prin cezariana abia joi, dar bebelusul, o fetita, era mort.
“Nemultumirile mele legate de medic sunt ca nu a facut cezariana la timp. Sotia s-a internat luni si doamna doctor a spus ca totul e bine pana joi dimineata. Atunci i-a spus sotiei mele ca fetita e moarta si daca nu ii convine ceva poate sa plece la alt spital. Ne-a spus ca a murit pentru ca a avut malformatii la inima si plamani si a avut apa in cap”, a marturisit Timis.
Parintii acuza medical si spun ca aceasta le-a dat asigurari ca sarcina evolueaza normal si ca nu sunt probleme: “A doua zi dupa ce sotia a fost internata, doctorita mi-a spus sa merg sa cumper biberon, scutece si lapte praf, ca totul e bine”.
Atena Nan da vina pe sistem si spune ca in primul caz bebelusul s-a nascut cu multe probleme si ca ea a incercat sa il trimita la un alt spital unde exista medic neonatolog, in Baia Mare, Targu Mures sau Satu Mare, dar a fost refuzata de toti. In ceea ce priveste cazul familiei Timis, medicul afirma ca au existat probleme si ca ea stia de faptul ca fatul este mort inca dinainte de cezariana. Nan spune ca niciodata nu a dat asigurari parintilor ca totul va fi in regula, pentru ca nicio sarcina nu e sigura decat atunci cand vezi “bebelusul in bratele mamei”.
Cele doua familii sunt hotarate sa isi caute dreptatea la forurile superioare, motiv pentru care vor face plangeri atat la conducerea Spitalului Borsa, cat si la Colegiul Medicilor.
Din spusele acestora, Atena Nan este singurul ginecolog din localitate iar oamenii spun ca au fost mult mai multe cazuri de acest fel, unele terminandu-se tragic, cu moartea mamei sau a bebelusului.
Sursa: http://www.citynews.ro/maramures/chestiunea-zilei-15/medic-ginecolog-din-borsa-acuzat-de-malpraxis-105004/
marți, 18 ianuarie 2011
marți, 11 ianuarie 2011
Procesul privind incendiul de la Maternitatea Giulesti a inceput cu o amanare
Procesul privind incendiul de la Maternitatea Giulesti din Capitala, in care sase nou-nascuti si-au pierdut viata, a inceput luni dimineata, la Judecatoria Sectorului 6, cu o amanare, dupa ce medicii Bogdan Marinescu si Adrian Toma au cerut termen ca sa isi angajeze avocati.
Fostul manager al Maternitatii Giulesti, Bogdan Marinescu, asistenta Florentina Cirstea, dar si seful serviciului tehnic din cadrul spitalului, Vasile Dima, seful sectiei neonatologie, Adrian Ioan Toma, si Gigel Oprea, electrician in cadrul spitalului, s-au prezentat luni dimineata la primul termen al procesului. In fata instantei a venit si o parte dintre parintii bebelusilor raniti sau care si-au pierdut viata in incendiul din august 2010.
Instanta le-a pus in vedere parintilor ca, pana la termenul urmator, stabilit pentru 7 februarie, sa stabileasca cuantumul daunelor pe care intentioneaza sa le solicite.
Potrivit Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, asistenta Florentina Cirstea a fost trimisa in judecata pentru infractiunile de ucidere din culpa, cu consecinta decesului a sase nou-nascuti, si vatamare corporala grava din culpa.
De asemenea, fostul manager al Maternitatii Giulesti, doctorul Bogdan Marinescu, seful serviciului tehnic din cadrul spitalului, Vasile Dima, seful sectiei neonatologie, Adrian Ioan Toma, si Gigel Oprea, electrician in cadrul spitalului, vor fi judecati pentru neglijenta in serviciu cu consecinte deosebit de grave.
Sursa: http://www.ziare.com/stiri/proces/procesul-privind-incendiul-de-la-maternitatea-giulesti-a-inceput-cu-o-amanare-1067585
Fostul manager al Maternitatii Giulesti, Bogdan Marinescu, asistenta Florentina Cirstea, dar si seful serviciului tehnic din cadrul spitalului, Vasile Dima, seful sectiei neonatologie, Adrian Ioan Toma, si Gigel Oprea, electrician in cadrul spitalului, s-au prezentat luni dimineata la primul termen al procesului. In fata instantei a venit si o parte dintre parintii bebelusilor raniti sau care si-au pierdut viata in incendiul din august 2010.
Instanta le-a pus in vedere parintilor ca, pana la termenul urmator, stabilit pentru 7 februarie, sa stabileasca cuantumul daunelor pe care intentioneaza sa le solicite.
Potrivit Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, asistenta Florentina Cirstea a fost trimisa in judecata pentru infractiunile de ucidere din culpa, cu consecinta decesului a sase nou-nascuti, si vatamare corporala grava din culpa.
De asemenea, fostul manager al Maternitatii Giulesti, doctorul Bogdan Marinescu, seful serviciului tehnic din cadrul spitalului, Vasile Dima, seful sectiei neonatologie, Adrian Ioan Toma, si Gigel Oprea, electrician in cadrul spitalului, vor fi judecati pentru neglijenta in serviciu cu consecinte deosebit de grave.
Sursa: http://www.ziare.com/stiri/proces/procesul-privind-incendiul-de-la-maternitatea-giulesti-a-inceput-cu-o-amanare-1067585
vineri, 17 decembrie 2010
Berendei Bianca Alexandra...Un inger de 6 luni...
Împotriva Spitalului Bagdasar Arseni, a conducerii acestuia şi împotriva echipei de medici care, în perioada 20.09.2010 – 29.09.2010, a efectuat analize şi ulterior intervenţia chirurgicală pentru craniostenoza metopică asupra fetiţei mele, Berendei Bianca-Alexandra, decedată la data de 29.09.2010, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de malpraxis şi ucidere din culpă.
Motive:
În data de 20.09.2010, m-am prezentat la spitalul Bagdasar, unde urma a se efectua analize medicale în vederea operării fetiţei mele, Berendei Bianca-Alexandra, în vârstă de 6 luni, pentru craniostenoza metopică – mi s-a indicat că perioada de operare a fetiţei trebuie să fie până la vârsta de 7 luni maxim. Iniţial am fost anunţată că urma să mă internez în data de 20.09.2010 cu fetiţa, însă ulterior mi s-a comunicat că nu o să mai fiu internată în acea zi, pentru că trebuia să facem o serie de analize în urma cărora se decidea data internării. Am primit astfel trimiteri către ORL, Oflamologie şi Radiologie în spital, precum şi indicaţii pentru efectuarea computerului tomograf în afara spitalului pe care le-am achitat din bani personali. O doamnă asistentă a venit şi i-a luat Biancăi sânge în cabinetul domnului doctor curant Iliescu pentru analize şi am plecat ulterior către celelalte cabinete cu indicaţia ca după ce primim rezultatele să ne ducem pe secţie să vorbim cu domnul doctor curant şi să stabilească data de internare.
Am făcut toate consultaţiile, inclusiv computerul tomograf. Aici nu am primit rezultatul imediat, trebuia să aşteptăm în jur de o oră, timp în care am fost pe secţie cu fata pentru a-i da domnului doctor rezultatele obţinute până atunci. Domnul doctor Iliescu nu a vrut să se uite pe ele, a zis că aşteptă să iau şi tomograful pentru a avea tot setul de analize cerut. Am aşteptat rezultatul de la tomograf, după care am revenit şi i-am dat analizele. Fără a se uita pe ele, mi-a spus să venim miercuri dimineaţă pentru internare, fiindcă în acel moment nu erau paturi libere. Miercuri, 22.09.2010, am fost internate pe secţia de Neurochirurgie 1, salonul 108, cu specificarea că în ziua urmatoare- joi, se va efectua operaţia. În cursul zilei de miercuri l-am întrebat personal pe domnul doctor curant Iliescu dacă este nevoie de medicamente pentru operaţie şi mi s-a spus că nu este nevoie decât de Surgifix, restul având în farmacia spitalului.
După vizita de joi dimineaţă (23.09.2010), mi-a spus că nu o va opera în cursul zilei respective, urmând ca intervenţia să aibă loc în ziua următoare (vineri – 24.09.2010) specificându-mi să nu îi dau să mănânce. Vineri, după vizita de dimineaţă, mi-a spus că nu o poate opera nici în acea zi şi că cel mai bine ar fi să ne ducem acasă peste weekend, să revenim luni, mai ales că în salon erau copii bolnavi şi că în sala de operaţie au ceva probleme – infecţii şi că trebuie sterilizată sala. Am solicitat bilet de învoire sau un alt act doveditor că plecăm din spital, lucru pe care nu l-am primit menţionându-se că nu este nevoie.
Luni, 27.09.2010, ne-am întors în spital, unde nici măcar nu am avut pat până în jurul orei 14.00. Totodată, am fost anunţată să nu îi dau mâncare fetei marţi dimineaţa, pentru că urma să o operăm. Marţi, 28.09.2010, la ora 9.00, am plecat cu Bianca către sala de operaţie şi în jur de ora 9.30 am părăsit sala, pentru că doctorul anestezist Gheorghiţă să o pregătească pentru operaţie. În sala de operaţie am observat lucruri cărora nu le-am dat atunci importanţă: era îngrozitor de frig, chiar asistentele mi-au spus să nu dezbrac copilul de hăinuţe. Doctorul anestezist Gheorghiţă a venit în sală, a adus dosarul fetei şi a început să se uite pe analize şi m-a pus să scriu pe o foaie că sunt de acord cu anestezia şi că am luat la cunoştinţă de riscurile ei, cu toate că nu mi s-au spus aceste riscuri. L-am văzut un pic abătut şi l-am întrebat dacă totul este ok… nu a zis nimic şi am insistat, “domnule doctor, totul va fi ok, nu?!”. Mi-a zis da, aşa trebuie să gândim. (După deces ne-a chemat în birou şi ne-a zis că avea un presentiment vis-a-vis de operaţie, de ce nu l-am întrebat nimic…dar îl întrebasem…). Tot în sala de operaţie am observat că o asistentă a adus o oală mare roşie cu capac pe care scria “sterilizate”, pe care a pus-o pe un reşou cu un singur picior, iar sub el a băgat o cărămidă. Am plecat din sală când au început să o intubeze, spunându-mi că o pregătesc pentru operaţie.
În timpul operaţiei, domnul doctor Gheorghiţă, anestezistul, a ieşit din sală de două ori, prima dată spunându-ne că este nevoie de sânge pentru a salva pacientul şi a doua oară pentru a ne cere Perfalgan şi Novocalmin. Pentru că nu le-am avut, a trebuit să mă duc să le iau.. cu toate că îmi spuseseră că nu este nevoie să am medicamente de nicio natură pentru intervenţie. La ora 14.50, Bianca însoţită de domnul doctor Gheorghiţă şi o asistentă a ieşit din blocul operator pentru a merge la terapie intesivă pentru următoarele 2 ore, pentru că li s-a părut că s-a trezit un pic mai greu din anestezie. Am insistat să rămân cu Bianca la terapie intensivă măcar peste noapte şi astfel am reuşit să rămânem acolo sub observaţie. Domnul doctor Gheorghiţă a venit de mai multe ori să o vadă, dând indicaţii să i se recolteze sânge pentru analize, analize care a spus că erau bune. La vizita de seară a venit şi domnul doctor Rizea, secund la operaţie, care s-a uitat la Bianca. I-am spus că mi se pare că în dren este mult sânge (mi s-a explicat după operaţie că tot sângele ei era în jur de 640 ml, drenul era improvizat dintr-o sticlă goală de zer fiziologic de 500 ml care era aproape jumate plină), dar a zis că este ok. L-am rugat de asemenea să îi schimbe surgifixul, pentru că nu îi stătea pe cap şi rămânea cu operaţia descoperită. În plus, pansamnetul era plin de sînge…a zis că o lasă aşa peste noapte şi în ziua următoare îl va schimba.
Dimineaţa, după vizita medicală, am fost trimise în salon pentru că Bianca se simţea aparent bine, mâncase peste noapte, încercase să se ridice, şi-a scos singură drenul gastric şi se juca. Înainte să vină brancardierul, Bianca a vomitat, am atras atenţia asistentei şi mi s-a spus că nu este nicio problemă. Am întrebat dacă este nevoie să iau eu fişa Biancăi pentru a şti ce tratamnet să-i faca în salon în continuare şi mi s-a spus că o vor trimite ele pe secţie. Astfel, am plecat la salon. Aici i s-a scos drenul şi i s-a schimbat pansamentul. Apoi a mâncat şi s-a culcat. Când s-a trezit, a început să plângă şi am chemat asistenta salonului pentru a-i face un calmant, crezând că o doare, pentru că nu i s-a dat niciun calmant sau antibiotic de la 00.00. Când a venit m-a întrebat dacă am Novocalmin şi i-am administrat unul. A avut scaun imediat şi a dat afară Novocalminul. Am chemat-o din nou pe asistentă, spunându-i că l-a scos şi că începe să aibă stări de moleşeală. Mi-a cerut Nurofen, i l-am administrat, a pus-o la oxigen şi mi-a zis s-o las liniştită că îşi va reveni, cu toate că ea dădea semne de leşin, avea o transpiraţie rece şi era foarte palidă, că este vorba de o lipotimie – dacă era vorba de lipotimie, de ce nu i s-a aplicat tratamentul corespunzător şi nu s-a căutat cauza care a declanşat această aşa-zisă lipotimie?! După ce aceasta a plecat, Bianca a vomitat şi am anunţat din nou asitenta care mi-a spus să-i administrez alt Novocalmin, fără să vină să se mai uite la ea.
La aproximativ 10 minute au venit doctorii la vizită şi domnul doctor Iliescu a remarcat starea ei, spunând că ceva nu este în regulă. De atunci ne-am plimbat efectiv între secţia de Neurochirurgie, tomograf, secţia de Neurochirurgie iarăşi şi terapie intensivă. Iniţial s-a cerut un tomograf, în urma căruia a spus că Bianca este în regulă, cu toate că ea oscila între stări de leşin şi stări de conştienţă. Înainte de a pleca nu au găsit pompa de oxigen pentru a-i administra oxigen pe drum, după un timp au găsit-o dar am plecat fără ea. Pe drumul înapoi spre salon l-am întrebat pe domnul doctor Rizea, care a fost secund la operaţie şi care ne-a însoţit către salon, despre ce stări de convulsie este vorba (medicii menţionau aceste stări înainte de a pleca către tomograf) şi mi-a spus că este vorba de convulsii epilepsice, dar că totul este sub control. Mă trimiteau să cumpăr Desitin de la farmacie, pentru că ei nu aveau, pentru a o calma. Am avut unul în salon şi i l-au administrat. Când am ajuns în salon au observant că serul fiziologic care era pus la perfuzie nu curge corect, că are bule de aer şi că de aceea nu ajunge la ea calmantul administrat anterior. I se administrase deja 250 ml ser fiziologic, iar asistenta spunea că era deja doza pentru o zi întreagă. I-au administrat intravenos o cantitate de calmant care a fost considerată ca fiind rămasă neadministrată prin perfuzie.
Atunci domnul doctor Iliescu a venit vorbind la telefon cu cineva căruia îi dădea explicaţii despre greutatea şi starea fetiţei mele. Bianca a început să se încleşteze, buzele să se învineţească şi atunci au luat-o în braţe şi au fugit cu ea către terapie intensivă, care se afla la o distanţă foarte mare de salonul în care eram internate. Intrase deja în stop respirator şi în loc să se încerce o resuscitare prin respiraţie gură la gură, am străbătut un drum de 4-6 minute, timp în care oricum creierul suferea leziuni iremediabile. Când am ajuns la terapie intensivă cu Bianca mi-au comunicat că este în stop respirator. Au încercat să o resusciteze, dar nu au reuşit. Nu găseau padelele, nu ştiau unde sunt. Resuscitatrea manuala s-a făcut cu toată mâna, presiunea exercitată fiind foarte mare. Au pus un regitru sub ea după mai bine de 15 minute de resuscitare manuală, iar padelele au început să le caute după mai bine de 30 minute…oricum nu ştiau unde sunt… În jur orei 14.00, pe 29.09.2010, au declarat decesul. Ulterior am aflat, în urma autopsiei, impusă prin lege, că Bianca a decedat din cauza unei pneumonii interstiţiale cu pleurezie parapneumonică, care nu a fost descoperită de către echipa de medici înainte şi/sau după operaţie.
Mentionez ca numele asistentelor din sectia de neurochirurgie I – care s-au ocupat de fiica mea Bianca, nu imi era cunoscut, deoarece acestea nu poartau ecosoane si nu s-au recomandat niciodata. Stiu doar din discutile avute intre dansele in acele momente ca se strigau „Mihaela” si „doamna Lulu”. Am aflat ulterior numele danselor: Desaga Mihaela si Antonie Ioana. Le consider vinovate deoarece de cand am venit cu fata pe sectie in dimineata zilei de 29.09.2010
*
nu au trecut niciodata sa vada in ce stare este
*
cand i s-a facut rau Biancai au tratat starile ei cu lipsa de interes, au catalogat ca fiind lipotimie, dar nu au incercat sa afle si cauza care a dus la acest diagnostic sau sa cheme un doctor sa o vada
*
in loc sa resusciteze copilul au fugit cu el in brate la sectia de terapie intesiva
*
i-au administrat ser fiziologic in 4 ore cat trebuia administrat in 12 ore -chiar ele i-au spus doctorului cand le-a dat indicatii acesta sa ii puna in ser calmant
*
nu au verificat daca serul curge corect sau cateterul este desfundat – au observat cand Biancai i s-a facut rau ca serul si calmantele nu pot ajunge la ea pentru ca existau foarte multe bule de aer pe fir si cateterul cu doua iesiri era infundat. In loc sa o supravegheze cand le-am chemat, m-au lasat cu ea si au plecat dupa ce mi-a pus-o 2 minute la oxigen, cu toate ca Bianca era in continuare palida, avea transpiratie rece si stari de lesin
*
nu stiau unde este pompa manuala de ventilatie, iar cand au gasit-o au plecat fara ea.
Consider că spitalul şi echipa de medici sunt vinovaţi de decesul Biancăi, întrucât nu îmi pot explica cum aceştia au efectuat o operaţie atât de complexă pe baza unor investigaţii şi analize incomplete, efectuate cu mai mult de o săptămână înainte de data intervenţiei chirurgicale. Mi se pare inadmisibil faptul că spitalul nu deţinea medicamentele necesare pentru o astfel de operaţie, programată anterior. Totodată, neresuscitarea la timp, distanţele mari între salonul în care am fost internată, tomograf şi salonul de terapie intersivă au făcut să se piardă minute preţioase în care poate s-ar fi putut salva viaţa Biancăi. Menţionez că după deces am dorit o discuţie cu domnul doctor Ciurea, şeful de secţie, care mi-a spus “Uitaţi-va în ochii mei, eu la 3 minute de când am văzut că fiicei dumneavoastra i s-a făcut rău, am părăsit spitalul”. Din aceeaşi dorinţă de a afla ce s-a întâmplat, am discutat şi cu managerul spitalului, domnul doctor Gorgan, care mi-a spus că cel mai bine era dacă copilul meu se năştea sănătos….
Solicit investigarea şi tragerea la răspundere a celor care se fac vinovaţi de decesul copilului meu.
Solicit reevaluarea spitalului din următoarele motive:
* Paturile nu sunt corespunzătoare vârstei copiilor, la sugari sunt oferite paturi fără suport pe părţi, iar la vizitele medicale mamele, în calitate de îngrijitor, li se cere să părăsească saloanele fără copii şi să-i lase în paturi nesupravegheaţi, multe paturi fiind libere pe ambele părţi, astfel existând pericolul ca unii copii să cadă din pat.
* La revenirea din permisia acordată de doctori – fără bilet de învoire – pacientul internat este obligat să stea în salon fără pat şi să aştepte cu copilul în braţe şi cu bagaje eliberarea unui pat.
* Nu există camere pentru pansamente şi tratamente curente, acestea se efectuează în saloanele unde sunt internaţi pacienţii, în paturile care sunt libere, pe lenjerii care nici nu au fost schimbate anterior sau în cabinetul asistentelor pe o canapea unde doamnele asistente stau cu fundul în restul timpului.
* Curăţenia în saloane este făcută doar înainte de vizita doctorilor şi atunci mai întâi se analizează vizual de către personal dacă pare curat şi dacă chiar este nevoie. Sunt zile în care nu se mătură, zile în care doar se mătură, fără a se spăla pe jos.
* Necesarul pentru intervenţii în situaţii de urgenţă şi susţinerea funcţiilor vitale nu este la îndemana personalului, nici măcar nu se ştie unde este pus, se pierde timp vital cu căutarea lui şi după găsirea lui nu se utilizează.
* Nu există medicamente pentru situaţii de urgenţă, părinţii sau însoţitorii copiilor sunt trimişi să cumpere de la farmacii.
* Resuscitarea nu se începe imediat după intrarea în stop respirator, se preferă ducerea pacienţilor în braţe până la terapie intensivă, astfel pierzându-se minute preţioase.
* Paturile-cărucior pe care sunt transportaţi pacientii sunt foarte vechi, prezentând urme de rugină.
* Evaluarea pacienţilor se face evaziv, se analizează doar partea care a fost supusă operaţiei, nu se analizează pacientul per total.
* Personalul medical fumează în incinta spitalului, chiar la capătul unui salon de copii sugari.
* Nu există sistem de sterilizare propriu pentru biberoane şi lenjerie, bucătărie de lapte specializată pentru nou-născuţi.
* Pacienţii, indiferent de vârstă, după operaţii sunt duşi direct în saloanele din secţie.
* Asistentele nu trec să ia nici măcar temperatura pacienţilor după intervenţii.
* Asistentele trebuie rugate chiar şi de câteva ori să vină să se uite la pacienţi.
* Distanţa dintre saloane şi terapie intensivă este foarte mare, drumul fiind anevoios, cu holuri pe care se desfăşoară lucrări de modernizare.
* Grupurile sanitare nu sunt dotate cu apă caldă, igienizarea lor se face defectuos, sacii de gunoi nu sunt duşi chiar dacă sunt plini.
* Cum este posibil ca într-o sală de operaţii sterilizarea să se facă în oale pentru mâncare, puse pe reşou?
Anexez Certificatul Medical constatator al decesului”.
Motive:
În data de 20.09.2010, m-am prezentat la spitalul Bagdasar, unde urma a se efectua analize medicale în vederea operării fetiţei mele, Berendei Bianca-Alexandra, în vârstă de 6 luni, pentru craniostenoza metopică – mi s-a indicat că perioada de operare a fetiţei trebuie să fie până la vârsta de 7 luni maxim. Iniţial am fost anunţată că urma să mă internez în data de 20.09.2010 cu fetiţa, însă ulterior mi s-a comunicat că nu o să mai fiu internată în acea zi, pentru că trebuia să facem o serie de analize în urma cărora se decidea data internării. Am primit astfel trimiteri către ORL, Oflamologie şi Radiologie în spital, precum şi indicaţii pentru efectuarea computerului tomograf în afara spitalului pe care le-am achitat din bani personali. O doamnă asistentă a venit şi i-a luat Biancăi sânge în cabinetul domnului doctor curant Iliescu pentru analize şi am plecat ulterior către celelalte cabinete cu indicaţia ca după ce primim rezultatele să ne ducem pe secţie să vorbim cu domnul doctor curant şi să stabilească data de internare.
Am făcut toate consultaţiile, inclusiv computerul tomograf. Aici nu am primit rezultatul imediat, trebuia să aşteptăm în jur de o oră, timp în care am fost pe secţie cu fata pentru a-i da domnului doctor rezultatele obţinute până atunci. Domnul doctor Iliescu nu a vrut să se uite pe ele, a zis că aşteptă să iau şi tomograful pentru a avea tot setul de analize cerut. Am aşteptat rezultatul de la tomograf, după care am revenit şi i-am dat analizele. Fără a se uita pe ele, mi-a spus să venim miercuri dimineaţă pentru internare, fiindcă în acel moment nu erau paturi libere. Miercuri, 22.09.2010, am fost internate pe secţia de Neurochirurgie 1, salonul 108, cu specificarea că în ziua urmatoare- joi, se va efectua operaţia. În cursul zilei de miercuri l-am întrebat personal pe domnul doctor curant Iliescu dacă este nevoie de medicamente pentru operaţie şi mi s-a spus că nu este nevoie decât de Surgifix, restul având în farmacia spitalului.
După vizita de joi dimineaţă (23.09.2010), mi-a spus că nu o va opera în cursul zilei respective, urmând ca intervenţia să aibă loc în ziua următoare (vineri – 24.09.2010) specificându-mi să nu îi dau să mănânce. Vineri, după vizita de dimineaţă, mi-a spus că nu o poate opera nici în acea zi şi că cel mai bine ar fi să ne ducem acasă peste weekend, să revenim luni, mai ales că în salon erau copii bolnavi şi că în sala de operaţie au ceva probleme – infecţii şi că trebuie sterilizată sala. Am solicitat bilet de învoire sau un alt act doveditor că plecăm din spital, lucru pe care nu l-am primit menţionându-se că nu este nevoie.
Luni, 27.09.2010, ne-am întors în spital, unde nici măcar nu am avut pat până în jurul orei 14.00. Totodată, am fost anunţată să nu îi dau mâncare fetei marţi dimineaţa, pentru că urma să o operăm. Marţi, 28.09.2010, la ora 9.00, am plecat cu Bianca către sala de operaţie şi în jur de ora 9.30 am părăsit sala, pentru că doctorul anestezist Gheorghiţă să o pregătească pentru operaţie. În sala de operaţie am observat lucruri cărora nu le-am dat atunci importanţă: era îngrozitor de frig, chiar asistentele mi-au spus să nu dezbrac copilul de hăinuţe. Doctorul anestezist Gheorghiţă a venit în sală, a adus dosarul fetei şi a început să se uite pe analize şi m-a pus să scriu pe o foaie că sunt de acord cu anestezia şi că am luat la cunoştinţă de riscurile ei, cu toate că nu mi s-au spus aceste riscuri. L-am văzut un pic abătut şi l-am întrebat dacă totul este ok… nu a zis nimic şi am insistat, “domnule doctor, totul va fi ok, nu?!”. Mi-a zis da, aşa trebuie să gândim. (După deces ne-a chemat în birou şi ne-a zis că avea un presentiment vis-a-vis de operaţie, de ce nu l-am întrebat nimic…dar îl întrebasem…). Tot în sala de operaţie am observat că o asistentă a adus o oală mare roşie cu capac pe care scria “sterilizate”, pe care a pus-o pe un reşou cu un singur picior, iar sub el a băgat o cărămidă. Am plecat din sală când au început să o intubeze, spunându-mi că o pregătesc pentru operaţie.
În timpul operaţiei, domnul doctor Gheorghiţă, anestezistul, a ieşit din sală de două ori, prima dată spunându-ne că este nevoie de sânge pentru a salva pacientul şi a doua oară pentru a ne cere Perfalgan şi Novocalmin. Pentru că nu le-am avut, a trebuit să mă duc să le iau.. cu toate că îmi spuseseră că nu este nevoie să am medicamente de nicio natură pentru intervenţie. La ora 14.50, Bianca însoţită de domnul doctor Gheorghiţă şi o asistentă a ieşit din blocul operator pentru a merge la terapie intesivă pentru următoarele 2 ore, pentru că li s-a părut că s-a trezit un pic mai greu din anestezie. Am insistat să rămân cu Bianca la terapie intensivă măcar peste noapte şi astfel am reuşit să rămânem acolo sub observaţie. Domnul doctor Gheorghiţă a venit de mai multe ori să o vadă, dând indicaţii să i se recolteze sânge pentru analize, analize care a spus că erau bune. La vizita de seară a venit şi domnul doctor Rizea, secund la operaţie, care s-a uitat la Bianca. I-am spus că mi se pare că în dren este mult sânge (mi s-a explicat după operaţie că tot sângele ei era în jur de 640 ml, drenul era improvizat dintr-o sticlă goală de zer fiziologic de 500 ml care era aproape jumate plină), dar a zis că este ok. L-am rugat de asemenea să îi schimbe surgifixul, pentru că nu îi stătea pe cap şi rămânea cu operaţia descoperită. În plus, pansamnetul era plin de sînge…a zis că o lasă aşa peste noapte şi în ziua următoare îl va schimba.
Dimineaţa, după vizita medicală, am fost trimise în salon pentru că Bianca se simţea aparent bine, mâncase peste noapte, încercase să se ridice, şi-a scos singură drenul gastric şi se juca. Înainte să vină brancardierul, Bianca a vomitat, am atras atenţia asistentei şi mi s-a spus că nu este nicio problemă. Am întrebat dacă este nevoie să iau eu fişa Biancăi pentru a şti ce tratamnet să-i faca în salon în continuare şi mi s-a spus că o vor trimite ele pe secţie. Astfel, am plecat la salon. Aici i s-a scos drenul şi i s-a schimbat pansamentul. Apoi a mâncat şi s-a culcat. Când s-a trezit, a început să plângă şi am chemat asistenta salonului pentru a-i face un calmant, crezând că o doare, pentru că nu i s-a dat niciun calmant sau antibiotic de la 00.00. Când a venit m-a întrebat dacă am Novocalmin şi i-am administrat unul. A avut scaun imediat şi a dat afară Novocalminul. Am chemat-o din nou pe asistentă, spunându-i că l-a scos şi că începe să aibă stări de moleşeală. Mi-a cerut Nurofen, i l-am administrat, a pus-o la oxigen şi mi-a zis s-o las liniştită că îşi va reveni, cu toate că ea dădea semne de leşin, avea o transpiraţie rece şi era foarte palidă, că este vorba de o lipotimie – dacă era vorba de lipotimie, de ce nu i s-a aplicat tratamentul corespunzător şi nu s-a căutat cauza care a declanşat această aşa-zisă lipotimie?! După ce aceasta a plecat, Bianca a vomitat şi am anunţat din nou asitenta care mi-a spus să-i administrez alt Novocalmin, fără să vină să se mai uite la ea.
La aproximativ 10 minute au venit doctorii la vizită şi domnul doctor Iliescu a remarcat starea ei, spunând că ceva nu este în regulă. De atunci ne-am plimbat efectiv între secţia de Neurochirurgie, tomograf, secţia de Neurochirurgie iarăşi şi terapie intensivă. Iniţial s-a cerut un tomograf, în urma căruia a spus că Bianca este în regulă, cu toate că ea oscila între stări de leşin şi stări de conştienţă. Înainte de a pleca nu au găsit pompa de oxigen pentru a-i administra oxigen pe drum, după un timp au găsit-o dar am plecat fără ea. Pe drumul înapoi spre salon l-am întrebat pe domnul doctor Rizea, care a fost secund la operaţie şi care ne-a însoţit către salon, despre ce stări de convulsie este vorba (medicii menţionau aceste stări înainte de a pleca către tomograf) şi mi-a spus că este vorba de convulsii epilepsice, dar că totul este sub control. Mă trimiteau să cumpăr Desitin de la farmacie, pentru că ei nu aveau, pentru a o calma. Am avut unul în salon şi i l-au administrat. Când am ajuns în salon au observant că serul fiziologic care era pus la perfuzie nu curge corect, că are bule de aer şi că de aceea nu ajunge la ea calmantul administrat anterior. I se administrase deja 250 ml ser fiziologic, iar asistenta spunea că era deja doza pentru o zi întreagă. I-au administrat intravenos o cantitate de calmant care a fost considerată ca fiind rămasă neadministrată prin perfuzie.
Atunci domnul doctor Iliescu a venit vorbind la telefon cu cineva căruia îi dădea explicaţii despre greutatea şi starea fetiţei mele. Bianca a început să se încleşteze, buzele să se învineţească şi atunci au luat-o în braţe şi au fugit cu ea către terapie intensivă, care se afla la o distanţă foarte mare de salonul în care eram internate. Intrase deja în stop respirator şi în loc să se încerce o resuscitare prin respiraţie gură la gură, am străbătut un drum de 4-6 minute, timp în care oricum creierul suferea leziuni iremediabile. Când am ajuns la terapie intensivă cu Bianca mi-au comunicat că este în stop respirator. Au încercat să o resusciteze, dar nu au reuşit. Nu găseau padelele, nu ştiau unde sunt. Resuscitatrea manuala s-a făcut cu toată mâna, presiunea exercitată fiind foarte mare. Au pus un regitru sub ea după mai bine de 15 minute de resuscitare manuală, iar padelele au început să le caute după mai bine de 30 minute…oricum nu ştiau unde sunt… În jur orei 14.00, pe 29.09.2010, au declarat decesul. Ulterior am aflat, în urma autopsiei, impusă prin lege, că Bianca a decedat din cauza unei pneumonii interstiţiale cu pleurezie parapneumonică, care nu a fost descoperită de către echipa de medici înainte şi/sau după operaţie.
Mentionez ca numele asistentelor din sectia de neurochirurgie I – care s-au ocupat de fiica mea Bianca, nu imi era cunoscut, deoarece acestea nu poartau ecosoane si nu s-au recomandat niciodata. Stiu doar din discutile avute intre dansele in acele momente ca se strigau „Mihaela” si „doamna Lulu”. Am aflat ulterior numele danselor: Desaga Mihaela si Antonie Ioana. Le consider vinovate deoarece de cand am venit cu fata pe sectie in dimineata zilei de 29.09.2010
*
nu au trecut niciodata sa vada in ce stare este
*
cand i s-a facut rau Biancai au tratat starile ei cu lipsa de interes, au catalogat ca fiind lipotimie, dar nu au incercat sa afle si cauza care a dus la acest diagnostic sau sa cheme un doctor sa o vada
*
in loc sa resusciteze copilul au fugit cu el in brate la sectia de terapie intesiva
*
i-au administrat ser fiziologic in 4 ore cat trebuia administrat in 12 ore -chiar ele i-au spus doctorului cand le-a dat indicatii acesta sa ii puna in ser calmant
*
nu au verificat daca serul curge corect sau cateterul este desfundat – au observat cand Biancai i s-a facut rau ca serul si calmantele nu pot ajunge la ea pentru ca existau foarte multe bule de aer pe fir si cateterul cu doua iesiri era infundat. In loc sa o supravegheze cand le-am chemat, m-au lasat cu ea si au plecat dupa ce mi-a pus-o 2 minute la oxigen, cu toate ca Bianca era in continuare palida, avea transpiratie rece si stari de lesin
*
nu stiau unde este pompa manuala de ventilatie, iar cand au gasit-o au plecat fara ea.
Consider că spitalul şi echipa de medici sunt vinovaţi de decesul Biancăi, întrucât nu îmi pot explica cum aceştia au efectuat o operaţie atât de complexă pe baza unor investigaţii şi analize incomplete, efectuate cu mai mult de o săptămână înainte de data intervenţiei chirurgicale. Mi se pare inadmisibil faptul că spitalul nu deţinea medicamentele necesare pentru o astfel de operaţie, programată anterior. Totodată, neresuscitarea la timp, distanţele mari între salonul în care am fost internată, tomograf şi salonul de terapie intersivă au făcut să se piardă minute preţioase în care poate s-ar fi putut salva viaţa Biancăi. Menţionez că după deces am dorit o discuţie cu domnul doctor Ciurea, şeful de secţie, care mi-a spus “Uitaţi-va în ochii mei, eu la 3 minute de când am văzut că fiicei dumneavoastra i s-a făcut rău, am părăsit spitalul”. Din aceeaşi dorinţă de a afla ce s-a întâmplat, am discutat şi cu managerul spitalului, domnul doctor Gorgan, care mi-a spus că cel mai bine era dacă copilul meu se năştea sănătos….
Solicit investigarea şi tragerea la răspundere a celor care se fac vinovaţi de decesul copilului meu.
Solicit reevaluarea spitalului din următoarele motive:
* Paturile nu sunt corespunzătoare vârstei copiilor, la sugari sunt oferite paturi fără suport pe părţi, iar la vizitele medicale mamele, în calitate de îngrijitor, li se cere să părăsească saloanele fără copii şi să-i lase în paturi nesupravegheaţi, multe paturi fiind libere pe ambele părţi, astfel existând pericolul ca unii copii să cadă din pat.
* La revenirea din permisia acordată de doctori – fără bilet de învoire – pacientul internat este obligat să stea în salon fără pat şi să aştepte cu copilul în braţe şi cu bagaje eliberarea unui pat.
* Nu există camere pentru pansamente şi tratamente curente, acestea se efectuează în saloanele unde sunt internaţi pacienţii, în paturile care sunt libere, pe lenjerii care nici nu au fost schimbate anterior sau în cabinetul asistentelor pe o canapea unde doamnele asistente stau cu fundul în restul timpului.
* Curăţenia în saloane este făcută doar înainte de vizita doctorilor şi atunci mai întâi se analizează vizual de către personal dacă pare curat şi dacă chiar este nevoie. Sunt zile în care nu se mătură, zile în care doar se mătură, fără a se spăla pe jos.
* Necesarul pentru intervenţii în situaţii de urgenţă şi susţinerea funcţiilor vitale nu este la îndemana personalului, nici măcar nu se ştie unde este pus, se pierde timp vital cu căutarea lui şi după găsirea lui nu se utilizează.
* Nu există medicamente pentru situaţii de urgenţă, părinţii sau însoţitorii copiilor sunt trimişi să cumpere de la farmacii.
* Resuscitarea nu se începe imediat după intrarea în stop respirator, se preferă ducerea pacienţilor în braţe până la terapie intensivă, astfel pierzându-se minute preţioase.
* Paturile-cărucior pe care sunt transportaţi pacientii sunt foarte vechi, prezentând urme de rugină.
* Evaluarea pacienţilor se face evaziv, se analizează doar partea care a fost supusă operaţiei, nu se analizează pacientul per total.
* Personalul medical fumează în incinta spitalului, chiar la capătul unui salon de copii sugari.
* Nu există sistem de sterilizare propriu pentru biberoane şi lenjerie, bucătărie de lapte specializată pentru nou-născuţi.
* Pacienţii, indiferent de vârstă, după operaţii sunt duşi direct în saloanele din secţie.
* Asistentele nu trec să ia nici măcar temperatura pacienţilor după intervenţii.
* Asistentele trebuie rugate chiar şi de câteva ori să vină să se uite la pacienţi.
* Distanţa dintre saloane şi terapie intensivă este foarte mare, drumul fiind anevoios, cu holuri pe care se desfăşoară lucrări de modernizare.
* Grupurile sanitare nu sunt dotate cu apă caldă, igienizarea lor se face defectuos, sacii de gunoi nu sunt duşi chiar dacă sunt plini.
* Cum este posibil ca într-o sală de operaţii sterilizarea să se facă în oale pentru mâncare, puse pe reşou?
Anexez Certificatul Medical constatator al decesului”.
luni, 15 noiembrie 2010
A scăpat de malpraxis falsificând fișa de internare după moartea pacientului
Expertiza criminalistică arată că medicul Simona Tona a modificat documente medicale după ce pacientul ei, Eduard Teodor Popescu (3 ani) a murit în Spitalul Medgidia la câteva ore după ce fusese internat. Iniţial, medicul a spus că micuţul suferea de diabet, însă la autopsie s-a descoperit că avea pneumonie.
Eduard Teodor Popescu (3 ani) a fost internat în spital la 8 martie pentru că se simţea rău. La câteva ore de la internare copilul a murit. Părinţii au acuzat medicul de gardă din acea noapte, Simona Tona, de culpă medicală, dar şi că ar fi falsificat fişa medicală, după moartea băiatului, ca să îşi acopere greşelile.
Poliţiştii au cerut o expertiză pentru a stabili dacă fişa băiatului a fost într-adevăr modificată. Rezultatul, venit în urmă cu câteva zile, a arătat că, într-adevăr, doctoriţa a completat o mare parte din fişa pacientului, trecând analize medicale şi tratament, după moartea micuţului.
Pentru comparare au folosit o copie xerox a fişei, pe care tatăl băiatului, medicul Minodor Popescu, a solicitat-o la două zile după moartea copilului său şi a primit-o în luna aprilie. „Menţiunile olografe ce se regăsesc numai în documentele originale au fost completate ulterior realizării copiilor xerox puse la dispoziţie", se arată în raportul criminalistic.
De pe copia folosită spre comparare lipsesc analiza de sânge şi tratamentul aplicat, respectiv glucoză, precum şi alte rubrici care au fost completate, de asemenea, după moartea pacientului. „Toate completările pe fişa medicală sunt făcute de medicul Simona Tona, dar nu se poate stabili cu exactitate vechimea lor. Modificările au fost făcute ulterior executării copiei xerox", a declarat Musledin Sinal, şeful Serviciului Criminalistic din IPJ Constanţa. Tatăl băieţelului este convins de culpa medicală.
„A vrut să acopere greşeala medicală pe care a făcut-o, administrând tratamentul înainte de a primi rezultatul investigaţiilor medicale. Oricum sunt o serie de investigaţii care se efectuează obligatoriu în camera de gardă şi pe care nu le-a făcut", a declarat Minodor Popescu. Medicul riscă acum să fie cercetat şi pentru fals în acte medicale pentru că expertiza constituie probă la dosar.
Cazul medicului Tona a fost analizat şi de comisia de malpraxis a Colegiului Medicilor Constanţa. Comisia a decis că aceasta nu este vinovată. Victorian Păştilă, şeful comisiei a precizat la aflarea rezultatului expertizei criminalistice că a avut şi el suspiciuni, însă nu asupra actului medical în sine.
„Comisia a găsit-o nevinovată pe Simona Tona pentru că a analizat doar actul medical. Din actele pe care le-am avut la dispoziţie, am dedus că micuţul a venit într-o stare foarte proastă la spital şi că nu s-a mai putut face nimic pentru salvarea lui. Am avut şi noi suspiciuni cu privire la una dintre foile medicale unde erau nişte diferenţe, însă noi nu ne putem pronunţa asupra lor, este treaba Poliţiei şi a Procuraturii", a declarat acesta. Contactată telefonic, avocata doctoriţei a precizat că reprezintă interesele acesteia doar în instanţă şi a refuzat să comenteze rezultatul expertizei criminalistice.
Sursa:http://www.adevarul.ro/locale/constanta/Constanta-Ar_fi_vrut_sa_scape_de_malpraxis_cu_un_fals_0_371963135.html
Eduard Teodor Popescu (3 ani) a fost internat în spital la 8 martie pentru că se simţea rău. La câteva ore de la internare copilul a murit. Părinţii au acuzat medicul de gardă din acea noapte, Simona Tona, de culpă medicală, dar şi că ar fi falsificat fişa medicală, după moartea băiatului, ca să îşi acopere greşelile.
Poliţiştii au cerut o expertiză pentru a stabili dacă fişa băiatului a fost într-adevăr modificată. Rezultatul, venit în urmă cu câteva zile, a arătat că, într-adevăr, doctoriţa a completat o mare parte din fişa pacientului, trecând analize medicale şi tratament, după moartea micuţului.
Pentru comparare au folosit o copie xerox a fişei, pe care tatăl băiatului, medicul Minodor Popescu, a solicitat-o la două zile după moartea copilului său şi a primit-o în luna aprilie. „Menţiunile olografe ce se regăsesc numai în documentele originale au fost completate ulterior realizării copiilor xerox puse la dispoziţie", se arată în raportul criminalistic.
De pe copia folosită spre comparare lipsesc analiza de sânge şi tratamentul aplicat, respectiv glucoză, precum şi alte rubrici care au fost completate, de asemenea, după moartea pacientului. „Toate completările pe fişa medicală sunt făcute de medicul Simona Tona, dar nu se poate stabili cu exactitate vechimea lor. Modificările au fost făcute ulterior executării copiei xerox", a declarat Musledin Sinal, şeful Serviciului Criminalistic din IPJ Constanţa. Tatăl băieţelului este convins de culpa medicală.
„A vrut să acopere greşeala medicală pe care a făcut-o, administrând tratamentul înainte de a primi rezultatul investigaţiilor medicale. Oricum sunt o serie de investigaţii care se efectuează obligatoriu în camera de gardă şi pe care nu le-a făcut", a declarat Minodor Popescu. Medicul riscă acum să fie cercetat şi pentru fals în acte medicale pentru că expertiza constituie probă la dosar.
Cazul medicului Tona a fost analizat şi de comisia de malpraxis a Colegiului Medicilor Constanţa. Comisia a decis că aceasta nu este vinovată. Victorian Păştilă, şeful comisiei a precizat la aflarea rezultatului expertizei criminalistice că a avut şi el suspiciuni, însă nu asupra actului medical în sine.
„Comisia a găsit-o nevinovată pe Simona Tona pentru că a analizat doar actul medical. Din actele pe care le-am avut la dispoziţie, am dedus că micuţul a venit într-o stare foarte proastă la spital şi că nu s-a mai putut face nimic pentru salvarea lui. Am avut şi noi suspiciuni cu privire la una dintre foile medicale unde erau nişte diferenţe, însă noi nu ne putem pronunţa asupra lor, este treaba Poliţiei şi a Procuraturii", a declarat acesta. Contactată telefonic, avocata doctoriţei a precizat că reprezintă interesele acesteia doar în instanţă şi a refuzat să comenteze rezultatul expertizei criminalistice.
Sursa:http://www.adevarul.ro/locale/constanta/Constanta-Ar_fi_vrut_sa_scape_de_malpraxis_cu_un_fals_0_371963135.html
vineri, 15 octombrie 2010
Fostul director de la Giulesti isi recunoaste neglijenta in serviciu
UPDATE: Fostul director al maternitatii Giulesti a fost audiat pentru prima oara de cand a fost pus sub acuzare. Procurorii sustin ca unul dintre cei mai renumiti obstreticieni romani ar fi recunoscut ca are partea sa de vina in tragedia de acum 2 luni.
Fostul director al maternitatii Giulesti isi pune cenusa in cap si recunoaste ca nu s-a ingrijit de comisia care ar fi trebuit sa cumpere materiale si echipamente de calitate inainte de producerea tragediei care a dus la moartea a 6 bebelusi.
Doctorul Bogdan Marinescu a dat prima declaratie scrisa la Parchetul General.
Posibilitatea ca medicul ostretician sa ajunga sa-si incheie o cariera renumita printr-un proces de rasunet la capatul caruia s-ar putea alege cu o condamnare este destul de mare.
Procurorii insista ca el sa fie invinuit de neglijenta in serviciu si, mai ales, de faptul ca nu a infiintat la nivelul Maternitatii Giulesti acel serviciu intern de protectie si prevenire legat de securitatea si sanatatea in munca.
De altfel, procurorii ii reproseaza lui Bogdan Marinescu faptul ca nu s-a ingrijit ca spitalul sa aiba echipamente de cea mai buna calitate, facand referire directa la faptul ca incendiul de acum doua luni, soldat cu moartea a sase bebelusi a fost provocat de supraincalzirea unui stecher de la alimentarea unui aparat de aer conditionat.
Bogdan Marinescu a venit la Parchet impreuna cu avocatul sau. Surse din randul anchetei sustin ca acesta a recunoscut ca nu a infiintat acea comisie interna, insa, spun ca ar fi facut cateva demersuri verbale. Oricum aceasta aparare pare sa nu tina si cel mai probabil in urmatoarele zece zile, poate doua saptamani, dosarul Maternitatii Giulesti va fi trimis in judecata, iar cei patru suspecti aflati deja sub invinuire vor dea socoteala in fata legii.
Sursa: http://stirileprotv.ro/stiri/eveniment/fostul-director-de-la-giulesti-isi-recunoaste-neglijenta-in-serviciu.html
Fostul director al maternitatii Giulesti isi pune cenusa in cap si recunoaste ca nu s-a ingrijit de comisia care ar fi trebuit sa cumpere materiale si echipamente de calitate inainte de producerea tragediei care a dus la moartea a 6 bebelusi.
Doctorul Bogdan Marinescu a dat prima declaratie scrisa la Parchetul General.
Posibilitatea ca medicul ostretician sa ajunga sa-si incheie o cariera renumita printr-un proces de rasunet la capatul caruia s-ar putea alege cu o condamnare este destul de mare.
Procurorii insista ca el sa fie invinuit de neglijenta in serviciu si, mai ales, de faptul ca nu a infiintat la nivelul Maternitatii Giulesti acel serviciu intern de protectie si prevenire legat de securitatea si sanatatea in munca.
De altfel, procurorii ii reproseaza lui Bogdan Marinescu faptul ca nu s-a ingrijit ca spitalul sa aiba echipamente de cea mai buna calitate, facand referire directa la faptul ca incendiul de acum doua luni, soldat cu moartea a sase bebelusi a fost provocat de supraincalzirea unui stecher de la alimentarea unui aparat de aer conditionat.
Bogdan Marinescu a venit la Parchet impreuna cu avocatul sau. Surse din randul anchetei sustin ca acesta a recunoscut ca nu a infiintat acea comisie interna, insa, spun ca ar fi facut cateva demersuri verbale. Oricum aceasta aparare pare sa nu tina si cel mai probabil in urmatoarele zece zile, poate doua saptamani, dosarul Maternitatii Giulesti va fi trimis in judecata, iar cei patru suspecti aflati deja sub invinuire vor dea socoteala in fata legii.
Sursa: http://stirileprotv.ro/stiri/eveniment/fostul-director-de-la-giulesti-isi-recunoaste-neglijenta-in-serviciu.html
miercuri, 1 septembrie 2010
O fetiţă de 6 luni a murit la spital, după ce medicii au stabilit că nu are nimic grav
O fetiţă de numai 6 luni a murit, marţi seară, la spitalul din localitatea dâmboviţeană Titu. Părinţii spun că bebeluşul avea febră şi că l-au dus la spital. Aici medicii le-au spus că nu este nimic grav, dar copilul a murit după câteva ore.
Medicul spitalului din Titu care a consultat-o pe micuţă a spus că are un început de roşu în gât. I-a dat un tratament cu câteva antibiotice.
Fetiţa a început să se simtă din ce în ce mai rău, iar la un moment dat nu mai respira. Imediat, o asistentă a chemat medicul de gardă care a început să o resusciteze şi a chemat şi o ambulanţă de la Târgovişte. Era însă prea târziu.
Sursa: http://www.antena3.ro/romania/o-fetita-de-6-luni-a-murit-la-spital-dupa-ce-medicii-au-stabilit-ca-nu-are-nimic-grav_106257.html
Medicul spitalului din Titu care a consultat-o pe micuţă a spus că are un început de roşu în gât. I-a dat un tratament cu câteva antibiotice.
Fetiţa a început să se simtă din ce în ce mai rău, iar la un moment dat nu mai respira. Imediat, o asistentă a chemat medicul de gardă care a început să o resusciteze şi a chemat şi o ambulanţă de la Târgovişte. Era însă prea târziu.
Sursa: http://www.antena3.ro/romania/o-fetita-de-6-luni-a-murit-la-spital-dupa-ce-medicii-au-stabilit-ca-nu-are-nimic-grav_106257.html
Un medic, gasit vinovat de malpraxis.A provocat decesul unei fete de 15 ani
Nu se pot face la nesfarsit greseli pentru care sa nu plateasca nimeni, nici macar intr-un sistem sanitar bolnav ca al nostru. Un ginecolog din Constanta va trebui sa raspunda acum pentru moartea unei adolescente de 15 ani.
Comisia de malpraxis a decis ca medicul a gresit si a informat atat familia cat si comisa de asigurari. Urmeaza ca parintii fetei sa mearga in instanta si sa ceara despagubiri. In paralel, politia continua ancheta in care medicul egiptean este acuzat de omor din culpa.
La inceputul lunii mai, fata, insotita de parinti, s-a prezentat la Spitalul Judetean din Constanta si a cerut sa i se faca un avort, desi era deja in cea de-a cincea luna de sarcina si trecuse de perioada in care putea suporta un avort fara riscuri.
Imediat dupa operatie, copila a intrat in soc hemoragic si a fost internata in sectia de reanimare, unde s-a stins cateva ore mai tarziu. Medicul, care a fost imediat suspendat din functie, este acuzat si ca inaintea operatiei le-a cerut rudelor fetei o suma consistenta ca sa accepte sa-i faca intreruperea de sarcina.
Sursa: http://stirileprotv.ro/stiri/eveniment/un-medic-gasit-vinovat-de-malpraxis-a-provocat-decesul-unei-fete-de-15-ani.html
Comisia de malpraxis a decis ca medicul a gresit si a informat atat familia cat si comisa de asigurari. Urmeaza ca parintii fetei sa mearga in instanta si sa ceara despagubiri. In paralel, politia continua ancheta in care medicul egiptean este acuzat de omor din culpa.
La inceputul lunii mai, fata, insotita de parinti, s-a prezentat la Spitalul Judetean din Constanta si a cerut sa i se faca un avort, desi era deja in cea de-a cincea luna de sarcina si trecuse de perioada in care putea suporta un avort fara riscuri.
Imediat dupa operatie, copila a intrat in soc hemoragic si a fost internata in sectia de reanimare, unde s-a stins cateva ore mai tarziu. Medicul, care a fost imediat suspendat din functie, este acuzat si ca inaintea operatiei le-a cerut rudelor fetei o suma consistenta ca sa accepte sa-i faca intreruperea de sarcina.
Sursa: http://stirileprotv.ro/stiri/eveniment/un-medic-gasit-vinovat-de-malpraxis-a-provocat-decesul-unei-fete-de-15-ani.html
Abonați-vă la:
Postări (Atom)